Limbă:

Delta Dunării

Rezervația Biosferei reprezintă un teritoriu ocrotit care conservă integralitatea, funcționalitatea și alte însușiri naturale, care prin prezența lor contribuie la regenerarea continuă a resurselor fundamentale ale biosferei și în care populația reprezintă  o componentă integrantă .

Suprafața Deltei Dunării se împarte în 3 tipuri de zone: 20 arii strict protejate, ce însumează o suprafață de 506 Km2, zone tampon cu o suprafață de 2233 Km2 și zonele economice cu o suprafață totală de 3060 Km2.

Suprafețele cu vegetatie fixă ocupă 43%, pădurile (atât cele naturale cât și cele plantate) ocupă aproximativ 4%, terenurile agricole ocupă 11,5% iar suprafețele cu pajisti ocupă aproximativ 6%. Lacurile din Delta Dunării, in prezent reduse la un numar de 479, datorită amenajărilor din anii precedenti, ocupă un procent de 7,8% din suprafața deltei. 

Din suprafața totală a rezervației, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice și terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu zone funcționale cu regim diferențiat universal (Convenția Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum și cele destinate reconstrucției ecologice, zone care constituie domeniul public de interes național.

Restul suprafețelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură și silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevazute in Legea 18/1991, cuprinzând suprafețe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităților sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum și o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare.

Din punct de vedere geografic, Delta Dunării este cea mai umedă zonă a Europei, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie, unde domină preponderent suprafețele cu înălțime mică în raport cu nivelul 0 al Mării Negre, cele mai mari înălțimi fiind pe grindurile marine în Letea de 13 m și în Caraorman de 8 m.

Delta Dunării este încadrata în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică si faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.

Habitate

În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar, astfel: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae, ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de Chara,  bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, comunități cu salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase, comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, dune cu Hippophae rhamnoides, depresiuni umede intradunale, dune mobile embrionare (în formare), galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition, lacuri distrofice și iazuri, lagune costiere, mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus, pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase, pajisti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion, etc.

Flora

Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței.

Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupand 2% din suprafața deltei.

De asemenea, există păduri (Padurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumariu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbuști (zalog, cătina roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen, viță sălbatică).

Fauna

Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japse. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul.

Fauna deltei este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte, dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Cum ajung în Murighiol?

Legătura rutieră a comunei Murighiol, cu municipiul Tulcea este asigurată de DJ 222C care străbate teritoriul administrativ al comunei pe o lungime de 19,5 km.

DJ 229L cu o lungime de 9,0 km asigura legătura cu localitatea Dunavatu de Jos, iar DJ 229 M asigura legătura rutieră cu debarcaderul Murighiol. 

Accesul către comună, dinspre și spre Tulcea se face și pe cale fluvială pe Dunăre.

Pentru turiștii care vizitează Murighiol din afara Județului Tulcea, legătura rutieră se poate face dinspre Constanța pe DN22/E87 și DJ222C sau dinspre București pe E81 și DN22/E87.

Sari la conținut